Incredible India

Visez la India de ani buni, cu mult înainte de Metaphora. Dar întotdeauna mi s-a părut mai mult sau mai puțin un vis utopic, pentru că nu poți să mergi în India 2 săptămâni, cât e vacanța oficială în România. Însă de anul trecut, de când m-am apucat de povestea cu bijuteriile, am pus India sus pe listă, imediat după Maroc, și iată-mă, deci, în New Delhi.

Probabil una dintre cele mai multi-dimensionale țări din lume, India excelează în atâtea domenii încât am senzația că suprapopularea are, totuși, un sens. Unul dintre aspectele extraordinare este moștenirea incredibilă pe care o are India de astăzi ‒ este singura țară din lume în care tradiția bijuteriilor a continuat neîntrerupt în ultimii 5000 de ani și unde se lucrează și astăzi aceleași bijuterii pe care le purtau Buddha și contemporanii lui. Modelele s-au mai modificat în timp, în urma contactului cu invadatorii, vecinii sau partenerii de comerț, însă, în mare, bijuteriile au rămas aceleași.

șolduri

Dovezile sunt multiple, răspândite prin muzee din toată lumea. Doamna de mai sus, de exemplu, locuiește la Muzeul Național din Delhi, dar este de origine din Rajasthan (vestul Indiei) și s-a născut în secolul IX d.Hr. Și, după cum se poate observa, pe lângă podoabele cu care a înzestrat-o natura (sau artistul) poartă și o cantitate apreciabilă de brățări, coliere și cercei pe care eu le recunosc astăzi strălucind pe sub sariuri sau în magazinele cu bijuterii.

Mai puțin norocoasa ei compatrioată din secolul II î.Hr. poartă agățată din creștetul capului o podoabă care vine atașată de un lanț până pe frunte și pe care femeile de pe tot teritoriul Indiei o primesc cadou în ziua nunții și în ziua de azi.

Nu-i așa că e incredible India?

Comentarii: 4 Comentarii Categorii: Delhi, India Etichete:

4 comentarii la „Incredible India”

  1. Dina Litzica 24 October 2011 at 13:57

    Marie, daca n-as fi asa lenesa, te-as invidia! Altfel, jinduiesc doar la drumurile tale. Sa umbli cu bine, sa te intorci cu bine si sa te bucuri de tot frumosul!

  2. Maria 24 October 2011 at 15:16

    Dina, aici e prilej de bucurie si frumos la tot pasul, asa ca incerc sa absorb cat mai mult si sa dau mai departe :). Multumesc de gandurile bune!

  3. Maria 24 October 2011 at 20:57

    De cand nu mai locuiesc in Africa, unicul meu gand e sa ma intorc, insa mereu imi spun ca acum nu mai sunt un copil, ci o femeie in toata firea, iar Africa musulmana, cel putin in experienta mea, nu e blanda cu femeile singure sau fara copii. Iar ca sa imi iau un sot numai pentru a ma reintoarce in locul pe care il consider “acasa”… Insa tu ma uimesti, si cred ca as avea o mie de intrebari sa-ti pun. Am visat si eu la India, insa am renuntat la ea din motive relativ similare. M-am consolat si mi-am spus: “intr-o zi, cand situatia va fi diferita. Intr-o zi, cand voi avea cu cine merge, nu tot asa, de capul meu. Intr-o zi, cand salariul de asistent sau lector universitar mi-o va permite. Intr-o zi”. Iar ziua aceea nu a mai venit.

  4. Maria 26 October 2011 at 8:44

    Maria, ziua aceea poate fi si maine. Mai ales in ceea ce priveste India. Si sa calatoresti singura nu inseamna de fapt sa te izolezi, ci dimpotriva, relationezi mult mai mult si mai usor cu lumea, cu ceilalti calatori. Lumea araba insa da, e mai dificila pentru o femeie singura. Daca vrei sa mai vorbim imi poti scrie un mail maria.manoiu@gmail.com.